Dilema fundamentală

 15 ani! O vârsta destul de frumoasă, unde transformarile de până acum își fac simțită prezența la unii, cât și la alții.

În aceatsă vârstă predomină teama si panica. Acestea au prioritate în fața raționamentului… De multe ori nu reușim singuri să promovăm ideea salvatoare.

Din acest motiv cu toții încearcam lucruri noi. Încep să se ruleze filme din basmele citite demult. Ar trebui să știi că s-a scurs de mult clepsidra lor si că nu prea mai cred în fiecare firicel de nisip ce a ramas acolo. Ai putea însa să cumperi o clepsidră nouă pe care sa o întorci și să o lași să picure într-un timp nou. Ar fi oare așa de greu?           

     Dar înca nu m-ai convins că știi ceea ce vrei. Ba ai lăsat clepsidra veche acolo, cu firicelele ei nescurse, ba ai luat una nouă.. Nu te poți decide. Măcar de te-aș putea eu ajuta, dar simt ca nu mai este vorba de mine aici.

     Dacă totuși ai zis ca o lași acolo.. în acel colț întunecat, de ce nu ți-ai respectat decizia? Se scurgea toata cu timpul și nu ar mai fi rămas decat ea.. goală.. cu toate amintirile acelor timpuri.. doar atât, amintirile...

..Trăim într-o lume în continuă mișcare și continuă schimbare, dar să nu uităm că evoluția personală este alegerea noastra.O să ia ceva efort și ceva vulnerabilitate, dar merită... sau nu prea!

Doar un gand.. euforic

Ce faci cand esti sigur ca ai luat-o pe calea cea buna? Ca daca te-ai intoarce din drumul pe care l-ai construit cu atata sarguinta ai pierde tot ? Ai pierde stabilitate, siguranta, o sansa de a trai o viata normala, lipsita de prea multe griji, confortabila ?

Sufletul isi cere partea intr-un final, sufletul nu te iarta niciodat. Iti ia intr-o secunda totul. Ma doare ultima incercare a soarelui de a apune. Ma doare dara portocalie care o lasa in urma...ma doare oglindirea mea in nimic.

E atat de fizica durerea sufleteasca si atat de greu de definit incat nu stiu ce parte din mine sa feresc mai intai...

Se lasa umbra in urma soarelui care se intoarce cu spatele, se lasa liniste si incep sa-mi aud gandurile... urla in mine, se amesteca. Ma innebunesc!

Se lasa frigul la mine in suflet, se umple zarea de tristete si dor si...de nimic.

S-a intunecat si ma doare ca afara inca mai sclipesc ultimele raze de soare
..si eu nu am cum sa ma bucur de ele..